Se pare că existența locuitorilor de pe aceste meleaguri este din cele mai vechi timpuri zona fiind propice așezărilor omenești găsind aici locuri prielnice pentru pescuit, vânat, pășunat.

Deveselu a fost atestat documentar în 1637 (până în acest an jumătate de sat a fost a banului Preda Buzescu; tot acum, spătarul Preda Buzescu, fiul marelui logofăt Theodosie Buzescu și nepot al banului Preda Buzescu, a vândut această jumătate de sat marelui pitar Dumitru Filișanul).

Descoperirile făcute în zona Ostrovul Corbului dau indicii despre urme de viață din timpul orânduirii comunei primitive. Aici s-au găsit unelte, oale, reprezentări antropomorfe modelate în lut datând din anii 2500-2800 i.e.n. (perioada neoliticului dezvoltat) printre primele urme materiale a existenței așezării românești pe teritoriul comunei Devesel, au existat fortificațiile construite la sfârșitul secolului al III- lea pe malul stâng al Dunării foarte aproape de apă motiv pentru care după părăsire au fost distruse de apele Dunării fortificații aflate în zona Batoți -Tismana în apropierea vetrei actuale a satului Batoți.

Potrivit afirmatiei istoricului D. Tudor, cetatea se afla situată pe marginea Dunării la 2 km mai jos de satul Batoți pe locul numit Cetățuia ce era legată funcțional de Cetatea Hinova situată tot la Dunăre pe o anumită distanță.

Potrivit documentului original redactat în limba slavă și datată în 25 ianuarie 1553, Radu Voievod întărește stăpânirea Mănăstirii Tismana asupra satelor Trufești, Obedin și Batoți din județul Mehedinți.

Se deduce din actul din anul 1553 ca aceste sate erau foarte bătrâne și fuseseră dăruite de alți domni care au trăit înainte de aceste vremi, cu siguranță că existau încă din secolul al XV-lea. În ceea ce privește numele satului se presupune ca ar fi de origine grecească și ar veni de la cuvântul Batoi care însemnp vale sat care este așezat la vale.

Harta austriacului Hr. Sshwantz datată în 1723 este primul document cartografiat care menționează numele satelor Batoți – Tismana și Scăpău, satul Dunărea Mica purtând inițial numele de Batoți – Moșneni și datând aproximativ din aceeași perioadă fiind format prin improprietărirea țăranilor moșneni din zona muntelui din moșiile ce aparțineau statului.

Satul Mileni are de asemenea o vechime destul de însemnată, neatestată documentar, vechime anunțată pe cale orală de bătrânii satului. Astfel se spune că locuitorul Ion Buda născut în Serbia în anul 1775 s-a stabilit în actualul Mileni prin anul 1800 deja creat în acel an, că primii săi locuitori au fost sârbi, Vasile Iagaru și Vasile Iagaru Schiopu. Satul se găsea departe de centrul său civic Deveselu care i-a atras numele de Streinii de Devesel, denumire că stabilea așezarea sa răzleață și care acum îndepărtată de centru.

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea un incendiu nimicitor arde în întregime casele acoperite cu stuf ale locuitorilor, astfel ca ei au fost nevoiți să-și construiască alte locuințe. Conform obiceiului de atunci, oamenii au beneficiat de ajutor din mila vecinilor de unde s-a numit Mileniu adică construit din mila vecinilor. Se pastrează chiar lista de materiale pentru construirea sediului Primăriei construită în 1844 în satul Devesel Streinii în locul celei arse din pricina unui trăsnet. Toate satele apartinând comunei Devesel inclusiv satul de resedință s-au constituit pe locurile unde se găsesc și astăzi cu ușoare deviații față de amplasementele inițiale.

Pe locul actual de nord al comunei se găsea în trecut o pădure multiseculară de „ceroi” o specie de stejar. În pădure s-au creat primele așezări sub forma unor „conace” care au constituit nucleul satelor de azi. Satele de atunci purtau numele de conace; Conacul lui Craineanu, Conacul Hogeștilor, Conacul lui Filip, Conacul Ciocanilor, Conacul Puicaneștilor, Conacul Fântânilor. Cu timpul satulețele respective s-au unit constituindu-se administrativ într-o comună numită Deveselu, numele fiind de origine slavonă el însemnand nouă sate „deviat selo”.

După numele pădurii de ceroi locuitorii s-au stabilit aici ca și cei din împrejurimi au numit comuna Cer iar pe locuitori Cerani.

Satul Scăpău îl găsim atestat documentar în 1723 în harta austriacului mai sus menționată. Legenda spune că satul a fost așezat într-un loc numit Saliște. Bordeiele erau dese, viata își urma cursurile normale pana când o epidemie de holeră a secerat sute de vieți, care au scăpat cu viață s-au mutat mai spre deal întemeind o nouă așezare. Satului i-au spus «Scăpău» ceea ce însemnă satul locuit de oamenii scăpați de epidemie.

Sunt sate noi ca și Bistrețu create în perioada 1896-1897 ca urmare a secularizării averilor mănăstirești și a împroprietăririi țăranilor. Bistrețu s-a creat ca sat pe fosta mănăstire Crasna în 1896 din locuitorii numiți „Noii însurăței” deoarece aici erau aduși numai tineri căsătoriți împroprietăriți cu câte cinci ha de pământ numit Bistreț după Balta Bistrețului. Satul Tismana s-a creat aproximativ în aceeași perioadă din țăranii împroprietăriți și satelor Batoți și Crivina. Faptul că satele menționate au sub 100 de ani vechime este confirmat de dispunerea perfect liniară a ulițelor ca și spațiile largi dintre sate, platuri cu suprafețe regulate.

Din punct de vedere administrativ comuna Devesel are un trecut cu numeroase frământări. Din 1865 Devesel, înființat ca localitate cu centru administrativ împreună cu Crivina până în anul 1881 când satul Crivina a devenit unitate separată. Satele Bistrețu – Tismana și Chilia au avut încă de la început din 1896 – 1897 ca centru de comună Deveselu.

Tismana și Vrancea s-au dezlipit de Devesel în 1906 fiind atașate de satul Batoți și respectiv de Crivina, iar Bistrețu s-a unit cu Burila Mică, pe când Chilia a rămas ca sat al Deveselului.

Anul 1909 este perioada când Bistrețu s-a constituit ca comună constituindu-se primăria veche.

Între anii 1896-1906 satul a aparținut de Devesel, iar din anul 1906 s-a dezlipit de Burila Mică alipire ce a durat ani. După 1945 Bistrețu a devenit centru de comună având ca sat aparținător Mileniu până în 1968 când a revenit la Devesel. În perioada 1907-1908 satul Scăpău depindea administrativ de Rogova dar numai pe o perioadă de 18 luni, în anul 1906 s-a construit aici primăria iar în 1908 satul Scăpău având statut de comună până în 1968 când a trecut de comuna Devesel.

Ca unitate administrativ teritorială Devesel a funcționat ca „plasă” între anii 1941 – 1950 când această formă de organizare administrativă a fost desființată. După 1968 Devesel funcționa ca unitate administrativă cu componența actuală. Comuna Devesel și satele componente a fost martora tuturor evenimentelor istorice de la înființare și până în zilele noastre locuitorii comunei fiind atât martori cît și participanți la aceste evenimente.

În perioada 1951 – 1955 un număr însemnat de locuitori ai comunei Devesel, au fost dislocați stabilindu-se domiciliul obligatoriu în satele nou înființate în Câmpia Bărăganului. În aceea perioadă după proclamarea Republicii și naționalizarea din 1948 a principalelor mijloace de producție a urmat perioada formării primelor întovărășiri înființate pe raza comunei ăn anii 1950-1951 întovărășiri care s-au transformat până în anul 1962 în cooperative agricole de producție ca forme de exploatare a terenurilor agricole, forme ce au fost desființate după anul 1989.

Pe teritoriul comunei Devesel, au funcționat în această perioadă patru foste cooperative de producție și o unitate intercooperatistă de creștere și îngrășarea taurinelor. Tot în această perioadă au luat ființă cooperative de consum precum și ale cooperativei de credit prin înființarea unor unități de profil. Un loc aparte în viața oamenilor l-a avut școala, în camere mici și întunecoase improvizate uneori, învățământul s-a desfășurat la începuturile sale și multă vreme după aceea în condiții grele.

În secolul al XIX-lea exista în satul Mileni o căsuță ce era numită școala, dascălul din aceea perioadă fiind Dimitrache Chiosa. Abia în 1905 s-a construit o școală nouă în Mileni școala căreia i s-a adaugat și o cancelarie în 1960 iar în 1972 a fost construit noul local de școală din satul Bistrețu, prima școală din satul Bistrețu a fost înființată în anul 1909 având ca învățător pe Marin Condei care învăța în același timp cinci clase de elevi. Un nou local de școală construindu-se în 1926. Școala din Batoți apare evidențiată în anul 1857 printre școlile care se arată că nu aveau nevoie de lucrări existente în plasa Blacnița, la care era proprietatea comunei donată de stat și servea la început drept conac moșiei Radu Vodă.

Pentru prima dată în 1946 ia ființă grădinița de copii din satul Batoți prima educatoare fiind Balu C. Ana, în satul Tismana prima școală a fost înființată în anul 1919 și a fost asigurat un venit anual prin dotare cu un teren de 5 ha pământ arabil, de cea mai buna calitate. Până în 1992 neavând local propriu a funcționat în casa locuitorului Stefan Dobrin. Noul local de școală a fost inaugurat în 1972, în satul Tismana și în anul 1940 în satul Batoți. În Devesel probabil că primul local datează din anul 1865 dată când a fost construit și localul primăriei, școala avea o singură sală de clasă și adăpostea atât copii din satul Devesel cât și pe cei din satul Chilia.

Din 1949-1951 datează noul local de școală care între timp și-a mărit foarte mult spațiul de școlarizare. În localitățile Scăpău și Securicea primul local de școală se ridica în același timp cu primăria adică în anul 1906. Satul Scăpău îți mărește spațiul de școlarizare abia în 1964 când se construiește noul corp de clădire.

Școlile de pe raza comunei Devesel au avut atât perioade de evoluție cât și perioade de regres în funcție de momentul istoric în care a funcționat și de situația demografică în funcție de care s-a stabilit numărul de elevi și de cadre didactice.

  Aceste date au fost extrase din Strategia de Dezvoltare Devesel